Să ne dorim rezultate!

Se spune că nu destinaţia este importantă, ci drumul parcurs până acolo.

Eu, în schimb, sunt o persoană foarte pragmatică şi cred rezultatele contează cel mai mult. E adevărat că lucrând să obţii acele rezultate ai obţinut diferite beneficii: ai învăţat diferite lucruri, ai cunoscut oameni, ai făcut bani etc. dar ceea ce se vede din afară reprezintă urmările muncii tale şi demonstrează, de fapt, că nu ai stat degeaba. Pentru că, până la urmă, ţi se cere un produs, nu ţi se cere să demonstrezi cum ai făcut acel produs.

Poţi spune că ai succes şi că meriţi să fii apreciat doar atunci când ai rezultate. Experienţa dobândită în tot acel timp te va ajuta pe viitor, dar pe ceilalţi nu îi ajută cu nimic. Pe nimeni nu interesează că ai stat până la 12 noaptea să lucrezi la nişte rapoarte, dacă nu ai reuşit să le termini până în deadline. Şi nimănui nu îi păsa cât de delicat şi sociabil eşti sau cât de mult te plac colegii dacă nu ai rezultate relevante pentru colectiv (şi nu mă refer aici la o gaşcă de prieteni ci la un mediu business).

Pentru că activez în mediul ONGS-ist sunt constant martoră atitudinii studenţilor, care, mai ales pentru că fac voluntariat, au pretenţii să fie apreciaţi pentru volumul muncii lor, oricât de insignifiant ar fi. În lumea reală, în schimb, poţi să faci tumbe o zi întreagă, dacă nu ţi-ai făcut treaba eşti dat afară. Am I right?

Zic doar să nu ne mai plângem de cât de solicitaţi suntem şi să căutăm să ne orientăm către rezultate!

Antreprenoriatul este un sport extrem!

E mişto afişul nu? În două săptămâni punem în aplicare proiectul cu care DAfi s-a lansat, ajuns la ediţia a şaptea: Business Intro.

Un eveniment pentru aventurieri, pasionaţii de extrem şi doritorii de adrenalină! Pentru că antreprenoriatul înseamnă risc, pericol dar şi senzaţii pe care nu le experimentezi în monotonia vieţii de angajat!

Avem două conferinţe cu antreprenori consacraţi ”De ce să te arunci în aBIZ?” şi “Campioni la extreme” , un workshop “€œPregateste-te înainte să sari”, unde vei perfecţiona planul de afaceri, şi încheiem printr-un Business Game prin care înveţi ce înseamnă să conduci o companie!

Locurile disponibile pentru workshop şi Business Game sunt doar 25 aşa că grăbiţi-va să completaţi formularul de pe businessintro.wordpress.com până pe 10 aprilie! Have fun and be extreme!

 

30 to 30

Inspirată de un articol citit in Tabu martie, m-am hotărât să pun pe hârtie tot ce îmi doresc acum să se întâmple până împlinesc 30 de ani. E cale lungă până atunci, darmi se pare că timpul a trecut cam repede de când aveam 14 ani. Aşa că iată 30 de lucruri* pe care vreau să le am, să le cunosc, să le fac, să le trăiesc până la vârsta de 30 de ani (inclusiv):

  • să fiu  femeie de carieră
  • să am propria mea firmă de organizări de evenimente
  • să pot să scriu despre experienţa profesională depăşind stadiul de amator (cum fac acum)
  • să am opţiuni
  • să iubesc ‘my 20s’  dar să nu îi regret
  • să locuiesc într-o casă cu grădină
  • să am un dulap imens pentru haine
  • să am mai multe perechi de pantofi decât pot număra
  • să nu renunţ la vegetarianism
  • să fiu calmă
  • să mai fiu blondă încă o data
  • să am timp să alerg în fiecare zi
  • să pot intra într-un magazin şi să cumpăr tot ce îmi doresc
  • să călătoresc în fiecare vară şi în fiecare iarnă
  • să nu plec din România
  • să cumpăr ceai din Asia
  • să mă las de fumat, să mă apuc din nou şi să mă las iar când fac un bebe
  • să mă uit în fiecare an la campionatul de curling
  • să pot oricând să merg oriunde să îmi văd trupa preferată în concert
  • să adopt multe animale
  • să nu se schimbe toamna
  • să am o cameră în care pereţii sunt acoperiţi cu rafturi pline cu cărţi ( că în Beauty and the Beast)
  • să citesc majoritatea cărţilor din acea cameră
  • să devin straight edge
  • să mă schimb cu trecerea anilor
  • să reuşesc să văd ‘Nasul’
  • să nu îmi facă rău ciocolata
  • să mă maturizez
  • să mă mărit
  • să ‘love the shit out of my husband’ şi alte lucruri pe care nu le pot spune pentru că îmi citeşte mama blogul

Cred că era redundant să menţionez că vreau să fiu fericită şi sănătoasă, aşa că nu le-am inclus în top. Nu a fost uşor să găsesc 30 de lucruri deodată, deşi sunt sigură că până mâine dimineaţă mă voi gândi la încă 30 de adăugat. Şi ştiu că unele sunt puerile sau poate stupide but…hey, whatever makes you happy, don’t be afraid to admit it!

*ordinea este aleatorie

Licenţă – part 1

M-am gândit să îmi rezum munca la licenţă pe blog pentru că, zic eu, e frumos să îţi împarţi cunoştinţele cu alţii mai ales când e vorba de ceva atât de odios precum această lucrare. Şi cine ştie, poate chestiile astea vor ajuta următoarele generaţii care îşi aleg un subiect asemănător. Actually, that’s the whole point!

Aşadar, tema este paralela între carte şi film, analiza diferitelor  ecranizări ale romanului “Alice in Wonderland”. Licenţa va avea 3 capitole: partea teoretică , rezumatul cărţii (ceva mai mult decât se găseşte pe referate.ro) incluzând alte detalii relevante precum simboluri, interpretări etc. şi analiza propriu-zisă.

O să încep cu al treilea capitol, interpretarea filmelor, care se dovedeşte a fi o treabă destul de meticuloasă. Nu voi lucra pe toate ecranizările, care sunt în număr de peste 20 de filme, fără să ţinem cont de seriale. Believe it or not, primul a fost făcut în 1903, e mut şi are 6.4 pe imdb :) . Prin urmare, am ales variantele 1999, 1985 şi 1972. Mă gândeam şi la cel din 1951, animaţia Disney, dar nu cred că e destul de serios, totuşi.

Nu o să lucrez pe versiunea lui Tim Burton pentru că este irelevantă. Acţiunea din acest film se petrece vreo 10 ani după ce Alice vizitează Wonderland şi nu respectă nicio scenă din poveste. Singurele elemente păstrate sunt personajele, deşi sunt şi unele în plus.

Acum am citit cartea în romană, care nu m-a ajutat deloc pentru că are un ton foarte copilăros,  şi  în engleză de pe google books, şi am terminat de parcurs primul film, cel din 1999. Ultima parte mi-a luat in jur de 6 ore şi am folosit 2 calculatoare, pe unul aveam deschisă cartea şi pe celălalt filmul. Nu a fost intenţionat, doar că s-a nimerit să am un calculator în plus lângă mine  :) Am parcurs fiecare capitol şi am notat diferenţele semnificative, specificând şi scenele din carte care nu fuseseră reproduse. Ştiu că nu pare, dar chiar e mult de muncă, şi nu la fel de distractiv ca atunci când vezi un film relaxat.

O să povestesc despre filme în posturi separate :)

 

Pentru că Wall Street e cool!


Începem activitatea din primăvara asta cu un domeniu mai puţin în trend, dar pe care Michael Douglas şi Shia LaBeouf o fac să pară foarte cool! Să nu vorbim de film, să vorbim despre pieţe de capital sau, mai exact, despre ce veţi învăţa la ediţia Actori la Bursă de anul acesta.

Structura e cam aşa: 3 zile de seminarii unde vei mânca bursă pe pâine şi pateuri şi cafea în pauze, urmate de 20 de zile de tranzacţionări la tine acasă pe platforma Strade.ro. Cei mai pricepuţi brokeri wannabe vor primi şi nişte premii.

23 martie – Inception : Piete de capital in context actual (generalităţi)

24 martie – The Unknown : Case Study (ce face bursa din România)

25 martie – Final Destination : Cum sa castigi Oscarul pe Wall Street (despre tranzacţionări şi alte lucruri minunate)

Punem 50 de locuri la bătaie, pentru care va trebui să completezi un formular. Mai multe detalii şi omuleţi care îţi vor răspunde la întrebări pe blogul evenimentului actorilabursa.wordpress.com. Have fun!

Un proiect marca DAfi!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.