run baby run ianuarie 10, 2010

i’ve never felt more comfortable in the places where i grew up. i guess it’s not about the buildings nor the trees or the streets. it’s not about the playgrounds of my childhood or the bars of my teenage years. it’s not about the kitchen where i still have coffee with my best friend and talk about what would seem nonsense a few years later

it’s not about the white dog that has been living in front of my building for more than ten years, that still barks at strangers. it isn’t the fence where i first crashed my bike. it’s not my grandparents house where i grew up nor my grandmother’s garden that in the summertime hosts an orgy of flowers. it’s not my highschool from which i can only remember the cigarette breaks and the coffee, oh thank god for the coffee that made the 7a.m. bearable

it may not be my room, my bed or my mom’s yellow car. cause i thought myself  how to run and i got the fuck out of there the first chance i got

i found my happy place…and it’s weird and cozy, i filled it up with tea and it let’s me sleep naked. and it gets me furious at times cause it has secrets that haunt my mind. it cannot be healthy.  it’s just like a song you play over and over again cause it just sounds so perfect until it loses all significance. or maybe it’s like one of those songs that never dies and people still play it at parties…

who cares? i know he’s the one cause he buys me green nail polish

this year it’s all common ianuarie 5, 2010

nu sunt o persoana care  incepe lucrurile de luni sau promite pentru anul urmator. de fapt, ultima chestie pe care am implinit-o  a fost sa devin vegetariana pe 31 decembrie la 12 noaptea. au trecut 3 ani de atunci…

anul acesta, promisiuni de duzina:

• merg la mai multe concerte
• mai mult shopping online
• lucrez la ferma de pe facebook
• devin donator de organe
• citesc mai multe carti
• nu mai merg in vama
• imi schimb culoarea parului
• raman vegetariana
• incerc sa cheltui mai putini bani pe ceai
• fac mai mult voluntariat
• nu lucrez la licenta pentru ca sunt anul 2

de fapt, vreau sa-mi pastrez starea de a fi actuala, sa nu pierd ceea ce in marea parte a timpului e departe de mine dar cand ne reconectam se ciocnesc stelele, se topesc ghetarii si ma bucur de realitate. ce m-a ajutat sa trec dintr-un an in altul in viata si mi-a aratat cat de multi fluturi traiesc in stomacul meu.

restul se rezolva cand se rezolva…

ben, the super dog decembrie 17, 2009

ben nu are mamica. a fost gasit infrigurat si infometat si acum trebuie sa locuiasca in aceeasi casa cu o pisica e sociabil, are fata de milog si se bucura foarte tare cand intinzi mana spre el sa-l mangai. printre pasiunile lui se numara caratul papucilor dintr-o parte in alta a casei. nu strica, nu roade, face pipi afara.

uite mah ce ochi are…

have a vegan christmas! decembrie 16, 2009

eating fish doesn’t make you a vegetarian

“To my mind, the life of a lamb is no less precious than that of a human being.”
Mahatma Gandhi

“For as long as men massacre animals, they will kill each other. Indeed, he who sows the seed of murder and pain cannot reap joy and love.”
Pythagoras

dragut nu?

pentru mai multe informatii intrati pe www.svr.ro!

mihaela,dragostea mea decembrie 8, 2009

normal ca e penibil. eu personal m-as retrage din politica dar sunt mai rusinoasa de fel

eu nu inteleg…nu a avut si el pe nimeni sa ii sopteasca in ureche “bai vezi ca rezultatele de la exit-poll nu coincid cu rezultatul final. asta e altceva, au platit televiziunile ca sa aiba ce comenta cateva ore.” in fine, a avut si el 15 minute de faima,acum se fac si bancuri pe seama lui

astfel, inspirati de fostul presedinte de o ora, redactia catavencu au facut un colaj de wannabe geoana. urmariti filmuletul, jur ca n-am vazut ceva mai amuzant

celebration? decembrie 7, 2009

will begin by saying this is a hate post!

eu sunt foarte irascibila in anumite situatii si a fost inevitabil sa ma enervez sambata seara. situatia a fost urmatoarea: Molly ia troleul ca sa ajunga la universitate. troleul se opreste la piata kogalniceanu si stationeaza pe timp nelimitat. daca nu te grabesti ramai in troleu decat sa mergi pe frig si astepti sa se repare problema

ce s-a intamplat. circulatia era oprita ca sa aprinda luminite in cismigiu.o masa mare de oameni, politia care nu ma lasa sa trec si oprescu, si el pe acolo sa tina un speech probabil. ce a fost ciudat pentru mine: entuziasmul dar si disperarea. nu mi s-a parut nimic spectaculos si totusi multi fugeau ca sa prinda spectacolul de artificii. ce-i drept erau si copii, dar eu personal nu as vrea sa-mi duc copilul la un asemenea spectacol ieftin.

cum sa opresti circulatie pe una dintre strazile principale, mai ales intr-un oras care se confrunta cu o mare problema a traficului. nu pot sa intru in spiritul de sarbatoare cand nu am cu ce ajunge acasa. sau cand stau in trafic la academie la ora de varf. sau cand vad boschetari care trag bronz din punga la gara de nord. sau cand astept 15 minute sa plece troleul.

luminitele nu-mi incalzesc inima. sunt triste pentru ca in background e mizeria orasului. si nu pot sa trec peste asta. nu vreau sa fiu manipulata cu un show gratis si kitsch, imi jigneste inteligenta!

e greu sa fii project manager… decembrie 6, 2009

ieri am incheiat primul meu proiect facut in cadrul Asociatiei DAfi si voi continua sa ma laud putin a fost un succes! am avut sala plina in cele 3 zile, speakeri foarte smecheri si am primit mult feedback pozitiv. si in ciuda criticilor  pe care le-am primit  in urma cu 2 luni, i believe i kicked some ass!

sa fii project manager nu e cel mai usor lucru…multe mailuri de dat, task-uri de impartit, oameni de mobilizat. hai sa facem site, hai sa facem afis, sa lipim afisele, rezerva sala, vorbeste cu speakerii, nu vrea nimeni sa faca asta…o fac eu pana la urma. si stai in fata salii in ziua evenimentului si te ia durerea de stomac. eu ziceam in gluma ca o sa fac diabet din cauza stresului dar am reusit sa-mi intind un muschi fugind de la cibernetica la calculatoare pana la rector in facultatea de management.

dar…it was a thrill! a fost ca un sport extrem, pasiv in fata laptopului,adrenalina da…pentru ca eu sunt o persoana cu picioarele pe pamant…la propriu

DAfi recruteaza! octombrie 13, 2009

este o oitza roz in fiecare octombrie 11, 2009

dupa o saptamana de anim’est vad oameni desenati pe strada, copaci 3D si catei expresivi pe fond melodios.nu e bine pentru sanatate mea mintala, cred…

in orice caz, anim’est 2009 kicked ass, din culise cel putin. am purtat un badge roz la gat pe care scria voluntar si pe tricou sheep happens! am muncit, am dat informatii, am verificat bilete dar mai mult am stat la filme. multe scurt-metraje ciudate, altele extrem de adorabile, desenate frumos, desenate alb-negru, am rasfoit de atatea ori revista 24fun cu programul anim’est incat l-am invatat pe dinafara

cinema patria, cafe verona, cafe verona, cinema patria… si chiar recomand in spate la carturesti,de baut un ceai in aer liber, chiar daca vine toamna acolo au paturi pentru umerii tai…pana revine oitza roz in 2010

momentan vad doar roz in fata ochilor

i won’t kill to survive octombrie 4, 2009

de aproape 3 ani promovez vegetarianismul prin argumente rationale, dovedite stiintific si gandite de oameni mai destepti ca mine; carnivorii sunt agresivi si eu m-am saturat de discutii

asa ca…sugeti pula (you know it’s meat )

a distrus copilul din mine